Sonar, lidar, radar/flux optic

Prin urmare, dacă triangularea prin satelit nu este o modalitate bună de a evita solul, să încercăm să-l „vedem” direct!

În prezent, există cel puțin trei tehnologii de racordare gata făcute care pot transmite semnale și pot vedea cât timp durează să sară: sonarul, lidarul și modulul radar pot fi folosite acum.

Cu toate acestea, acești senzori au puncte slabe:

Punctul slab 1: absorbția

Unele suprafețe pur și simplu nu sară. Perdelele și covoarele absorb undele ultrasonice, vopseaua închisă la culoare absoarbe lidarul, iar apa absoarbe microundele. Nu poți fugi de ceea ce nu vezi.

Punctul slab 2: interferența de fază

Există interferențe de semnal între senzori. Ce se întâmplă când puneți mai mulți senzori identici împreună? De unde știi că semnalul pe care l-ai detectat aparține acestui senzor? Chiar și un singur senzor trebuie să se ocupe de diafonia de la sine și să aștepte suficient pentru ca ecoul să dispară.

Semnalele pot fi „codate” (practic criptate) astfel încât fiecare semnal să fie unic, dar acest lucru crește complexitatea dispozitivului. * * O soluție bună este să semi-aleatoriu planul de semnal, astfel încât timpul să nu fie blocat și să fie întotdeauna înșelat de semnalul de sincronizare.

Senzorul optic de flux este o metodă diferită, care utilizează o cameră pentru a observa dacă obiectul din obiectiv devine mai mare (indicând că solul/peretele se ridică rapid), mai mic (când obstacolul dispare) sau alunecă lateral. Camerele nu interferează între ele ca sonarul. Dacă ești cu adevărat inteligent, poți estima înclinarea și alte proprietăți 3D.

Senzorii optici de flux au încă slăbiciune de „absorbție”. Aveți nevoie de o suprafață texturată bună pentru ca ei să vadă fluxul, la fel cum mouse-ul lor optic nu poate funcționa pe sticlă. Ele devin din ce în ce mai populare, deoarece streaming computing este acum ceva ce puteți pune într-un FPGA sau într-un computer încorporat rapid.